WEBSITE: https://www.bcoin.sg/
WHITEPAPER: https://www.scribd.com/document/387239347/Whitepaper-v1-1-4
LITEPAPER: https://www.scribd.com/document/387239514/Litepaper-v1-1-1   
FACEBOOK:  http://www.facebook.com/bcoinsg
TWITTER: https://twitter.com/Bcoinsg
TELEGRAM GROUP: https://t.me/bcoinsg_EN
TELEGRAM CHANNEL:  https://t.me/bcoinsg
INSTAGRAM: http://instagram.com/bcoinsg
REDDIT: https://www.reddit.com/r/bcoinsg
MEDIUM: https://medium.com/bcoinsg
BOUNTY: https://bounty.bcoinsg.io/
GEOLOCATION: SINGAPORE
LINKEDIN: https://sg.linkedin.com/company/bcoinsg
BCoin is a cryptocurrency exchange that provides safe and secure fiat to cryptocurrency gateway, together with 24/7 cryptocurrency trading, all at competitive rates.
Sign up for BCoin Bounty Program and receive BCoin for doing some small tasks.
Scroll down to find all tasks after you enter your email address.
You will get 2 BCT for every referral that completes at least 1 task.

JOIN THE AIRDROP: https://bounty.bcoinsg.io/r/3ba3013ca2a13620aa9807c4b0fa5cbb

WEBSITE: https://pumpkinpro.io/
WHITEPAPER:   https://drive.google.com/file/d/1d8DZ1nvlxv1SUwOGJztlIom3IzJPMT3K/view
ONEPAGER: https://drive.google.com/file/d/1bWlfrwAz-L_kuSOvLm7WNESA3w-D8CGU/view
Token Name: Pumpkin Capital
Symbol: PMK
Decimal: 18
Facebook: https://www.facebook.com/PumpkinPro.io
Twitter: https://twitter.com/PumpkinIcoPRO
Reddit: https://www.reddit.com/r/PumpkinProject/
Medium: https://medium.com/@PUMPKINprochain
Steemit: https://steemit.com/@pumpkinnetwork
Linkedin: https://www.linkedin.com/in/pumpkin-capital-013a00169
Telegram Group: https://t.me/pumpkinicopro
Telegram Channel: https://t.me/pumpkinchannel
Telegram Bounty Group: https://t.me/pumpkinbounty

GEOLOCATION: SINGAPORE

Register an account, verify your email and join the Airdrop to receive 25000 PMKs worth 0.175 ETH!
Do these following tasks:
1 - Join Telegram channel and Telegram group.
2 - Follow them on Facebook, share the pinned post.
3 - Follow them on Twitter, retweet the pinned tweet.
4 - Follow them on Medium and clap for the article.
5 - Subscribe to their Reddit page and upvote the post.
6 - Follow them on Steemit.
7 - Follow them on Linkedin.
 

*Note: Pumpkin Project will not alow these countries USA, China and Pakistan confirm their KYC to buy ICO.

ALL TASKS ARE OPTIONAL, DEPENDING ON WHAT YOU CAN COMPLETE.
YOU WILL GET 3125 PMK TOKENS ON EACH TASKS.
WHEN YOU SUBMIT KYC, YOU GET ADDITIONAL 3125 PMK

Register link: https://pumpkinpro.io/register/?refer=NihilSineDeo

WEBSITE: https://lk.cuprumtoken.io/
WHITEPAPER: https://cuprumtoken.io/files/cuprum-wp_en.pdf 
FACEBOOK: https://www.facebook.com/CuprumToken/ 
TWITTER: https://twitter.com/CuprumToken/
TELEGRAM: https://t.me/joinchat/EC9Grk4zrEq6eEnNNnitew
REDDIT: https://www.reddit.com/user/CuprumTokenTeam/
GEOLOCATION: ESTONIA

1) Register on their website: https://lk.cuprumtoken.io/?referral=171:a4a0
2) Verify your email address.
3) Enter your Ether address in the personal account section.
4) You will be rewarded with 2 CUPRUM tokens worth 4$.
5) This airdrop is limited to first 10000 users.

AIRDROP LINK: https://noshortlink/eScBNT

Scurt istoric

Totul a început în 2007, când Nakamoto a scris codul Bitcoin. În data de 18 august 2008 a fost înregistrat domeniul bitcoin.org. Din ce se știe, aceasta este prima apariție a termenului de “bitcoin”. Pe 31 octombrie 2008, un white paper a fost publicat pe grupul de email al criptografilor.
În white paper, Satoshi Nakamoto a redactat modelul unui registru public distribuit și imuabil (Blockchain) care rezolva complicata problemă a dublei cheltuiri.
La data de 3 ianuarie 2009 Blockchain-ul Bitcoin construit de Nakamoto a fost lansat online, prin minarea primului bloc. Acest bloc conține următorul mesaj:
The Times 03/Jan/2009 Chancellor on brink of second bailout for banks (n.r. (ziarul) Times 3 ianuarie 2009 Cancelarul este aproape de a salva băncile pentru a doua oară).
Se consideră că mesajul este dovada faptului că în acea zi a fost minat blocul geneză, însă totodată textul arată cu degetul instabilitatea sistemului de rezervă fracționată.
Satoshi s-a implicat puternic în comunitatea Bitcoin, cu care a colaborat pentru îmbunătățirea protocolului. După doi ani de muncă asiduă, Nakamoto i-a predat cheile proiectului lui Gavin Andresen și din decembrie 2010 a încetat să mai facă parte din Bitcoin. Ulterior, în primăvara lui 2011, Nakamoto a transmis un mesaj de adio, în care a spus că “a trecut la alte lucruri” și că Bitcoin “este pe mâini bune, cu Gavin [Andresen] și toți ceilalți” alături.
De atunci însă, întrebările referitoare la identitatea lui Nakamoto au fost tot mai dese, comunitatea speculând despre cine ar putea fi. Satoshi Nakamoto a susținut că este un japonez, născut la data de 5 aprilie 1975. Nu se știe însă dacă acesta este bărbat sau femeie și nici dacă a fost vorba de o singură persoană sau de un grup.

Cine este Satoshi Nakamoto?

Cel mai probabil, Satoshi Nakamoto este un bărbat care avea între 20 și 40 de ani în 2009 și care a trăit într-o țară dezvoltată. Se presupune că avea cunoștințe temeinice de matematică, programare și criptografie. După cum se vede, nu este tocmai un profil care să poată fi schițat ușor de către un criminalist.
Mai mult, numele Satoshi Nakamoto ar putea fi un indiciu despre adevărata identitate a acestuia. Oricine ar fi el, sunt șanse de a fi de sorginte japoneză, sau un fan al culturii nipone, sau cineva care s-a folosit de acest nume pentru a crea un puzzle. Sau, de ce nu, o glumă, sau un indiciu. Posibilitățile sunt vaste în acest caz. Cert este că în limba japoneză, “Satoshi” înseamnă “înțelept”, iar “Nakamoto” – “origine” sau “fundație”. Alăturate, cele două cuvinte au un alt sens: “gândire limpede în cadrul fundației”, sau “instrumentul unui om obișnuit”.
Dacă luăm în calcul toate cele de mai sus, ar reieși că Satoshi este cel mai probabil un bărbat care are ceva în comun cu Japonia, în vârstă de 20 – 40 de ani, născut într-o țară unde engleza este limbă oficială; are cunoștințe avansate despre matematică, programare și criptografie și este implicat în comunitatea crypto.

Ar putea fi un britanic?

Identitatea lui Nakamoto rămâne un mister, dar asta nu i-a oprit pe entuziaști să cerceteze tot ce puteau despre el. Engleza perfectă pe care a ilustrat-o în postări și în white paper a pus sub semnul întrebării originile sale japoneze. În plus, expresiile ocazionale din engleza britanică pe care le-a folosit în comentarii și la nivel de cod au alimentat speculațiile că ar fi fost un vorbitor nativ de limbă engleză, posibil din Marea Britanie. Adițional, programatorul elvețian Stefan Thomas, un membru activ al comunității Bitcoin, a analizat orele postărilor lui Nakamoto – în număr de peste 500. De aici a reieșit că Satoshi nu a postat nimic între orele 2am – 8am (ora României), de unde și concluzia că dacă ar fi trăit în Marea Britanie ar fi dormit în acest interval.

Evidențe

Un prim detaliu îl putem găsi dacă accesăm profilul lui Satoshi Nakamoto de pe site-ul P2P Foundation – acolo apare că ar fi un bărbat din Japonia, în vârstă de 36 de ani.
Totuși, puțini cred ce scrie acolo, dat fiind modul exemplar în care se exprima în engleză, dar și faptul că scrierile sale nu au fost (și) în limba japoneză. Într-adevăr, sunt șanse mici ca Satoshi să fie japonez și cu atât mai mici ca acesta să fie numele lui real.
În orice caz, dacă ne uităm cu atenție la profilul său, acolo scrie că este din Japonia, nu că este japonez. Este posibil ca el să fi fost un cetățean străin care trăia în Japonia. Chiar și așa, ar fi ciudat să-și fi dezvăluit aceste detalii în timp ce se străduia atât de mult să-și ascundă adevărata identitate.

Primele apariții ale lui Satoshi

Prima apariție a lui Satoshi a fost cea în care a introdus conceptul de Bitcoin. Acest aspect, coroborat cu faptul că în lista de mail a criptografilor nu exista niciun alt nume japonez, sugerează că Satoshi Nakamoto nu a fost un simplu pseudonim, ci unul creat special pentru propunerea numită Bitcoin.
Satoshi a depus mult efort pentru a-și masca identitatea. El și-a creat un cont de email anonim, nu a discutat niciodată despre sine și a dat dovadă de multă ingeniozitate când a înregistrat domeniul bitcoin.org. Însăși înregistrarea domeniului este o poveste separată, care nu face decât să adauge și mai mult mister creatorului Bitcoin.
Este improbabil ca Satoshi să fi apărut din pură întâmplare în grupul de email al criptografilor. Mai degrabă, el urmărea de mult timp acest grup și l-a folosit ca o rampă de lansare pentru ideile sale.

Suspecții de serviciu

Despre mulți s-a spus că ar fi Satoshi Nakamoto. Printre cei mai suspectați de acest lucru se numără Hal Finney, Wei Dai, Nick Szabo și Dorian Satoshi Nakamoto.
Cel mai suspectat dintre toți este fără îndoială Hal Finney (Harold Thomas Finney). Acesta a fost un programator, un criptograf și un membru al mișcării Cypherpunk de la finalul anilor ’80 șî începutul anilor ’90. Mai mult, el este omul care a primit prima tranzacție cu Bitcoin, de la însuși Satoshi Nakamoto. Datorită cunoștințelor avansate de criptografie și a faptului că el a asistat la “momentul zero” al Bitcoin, mulți cred că el a fost în realitate Satoshi.
Totuși, aceste acuzații nu prea au șanse de a fi reale. În afara faptului că ar fi o absurditate tranzacția de Bitcoin de la el către el, Hal ar fi trebuit să falsifice și săptămâni întregi de email-uri între el și Satoshi. Ar fi fost aceasta cea mai eficientă cale de a se ascunde, dacă chiar ar fi fost el Satoshi? Probabil că nu. În acest sens, putem lua de bună această postare de pe BitcoinTalk, în care descrie experiența sa cu Bitcoin, cu Satoshi, precum și faptul că a fost diagnosticat cu o boală fatală – scleroză laterală amiotrofică. Într-adevăr, la scurt timp Hal s-a stins din viață, la data de 28 august 2014. Însă nici pe patul de moarte nu a recunoscut că el ar fi fost Satoshi:
“Astăzi, adevărata identitate a lui Satoshi este un mister. Dar la acea vreme am crezut că am de-a face cu un tânăr cu origini japoneze, care era inteligent și sincer. Am avut norocul de a cunoaște mulți oameni sclipitori de-a lungul vieții, așa că am recunoscut semnele”.
De ce ar refuza cineva pe patul morții să recunoască faptul că ar fi Satoshi? Pare improbabil. Mai mult, în ultimele sale clipe, Forbes a publicat o scrisoare a lui Hal din ultimele clipe de viață ale acestuia. Criptograful a scris cu ajutorul unui eyetracker:
“Trebuie să fiu scurt. Motivul pentru care am fost sceptic referitor la Dorian Nakamoto este acela că el nu s-a potrivit cu imaginea pe care o aveam eu despre Satoshi. Eu mi l-am imaginat mai tânăr, deoarece îmi dădea impresia că avea o vigoare a tinereții. Apoi mai era ceva și cu C++, limbajul în care a fost scris Bitcoin. Satoshi era un artist al lucrurilor complexe, lucru pe care l-am văzut doar la programatorii tineri. Mi se pare greu să stăpânești bine C++ dacă nu l-ai învățat în tinerețe. Pe măsură ce am aflat mai multe lucruri despre el, am sesizat și lipsa unor detalii, cum ar fi grija pentru o mamă în vârstă, lucru care ar putea cauza eforturi financiare.
Cât despre suspiciunile voastre că eu aș fi Satoshi, sau cel puțin că l-am ajutat, aceste afirmații mă fac să mă simt flatat. Nu știu ce aș mai putea spune. Aveți înregistrări cu modul în care am reacționat la lansarea Bitcoin, pe lângă faptul că m-am străduit să-l înțeleg. Presupun că ați putea spune că afișam o imagine falsă, dar nu știu ce aș avea de zis în acest caz. Am făcut unele schimbări la codul Bitcoin, iar stilul meu este complet diferit de al lui Satoshi. Eu programez în C, care este compatibil cu C++, dar nu înțeleg trucurile pe care le-a folosit Satoshi.
Iar referitor la ideea voastră că l-aș fi cunoscut pe Dorian, este de asemenea ceva improbabil, întrucât eu am locuit în Temple City în urmă cu peste 10 ani, când Bitcoin nu era nici măcar la stadiul de vis. Din nou, neg orice legătură cu Dorian Nakamoto”.
Aproape sigur, Satoshi Nakamoto nu a fost Hal Finney. Pe lângă vârstă (53 de ani în 2009), Hal a programat aproape doar în C și nu avea cunoștințele necesare pentru a scrie codul Bitcoin în C++.

Wei Dai – 40 de ani (sau mai mult) în 2009

Wei Dai este un inginer IT și un alt membru al mișcării Cypherpunk din anii ’80 – ’90. Pe site-ul Bitcoin Wiki el este descris ca un “inginer de computere foarte introvertit” și se pare că așa și este. Pe Internet nu se găsește absolut nicio poză despre care să se poată spune că 100% îl ilustrează pe Dai. El a propus un predecesor al Bitcoin pe care l-a numit b-money.
Curios, s-au făcut puține cercetări despre posibilitatea ca Wei Dai să fie Satoshi. Cu toate acestea, sunt șanse mici ca lucrurile să stea așa. În primul rând, Wei lansase deja o propunere de bani criptografici, la care a lucrat în 1995. Satoshi a menționat precis faptul că a început să lucreze la Bitcoin în 2007. În orice caz, de ce ar fi lansat Dai două versiuni de bani digitali, și în cazul uneia să-și folosească propriul nume, iar în cazul celeilalte să încerce să se ascundă? În plus, ar fi avut el timp să creeze două versiuni într-un timp atât de scurt? Și dacă ar fi venit mai târziu cu o versiune îmbunătățită, de ce nu și-ar fi actualizat propunerea b-money? Sunt prea multe lucruri care nu se leagă, motiv pentru care probabil puțini au mers pe ideea că Wei Dai ar fi fost Satoshi.
De asemenea, există dubii generate și de vârsta lui Dai. Deși nimeni nu știe precis câți ani are, pe forumul LessWrong Dai menționează la un moment dat că el și Nick Szabo “au absolvit la o diferență de câțiva ani”. Despre Szabo se știe că a absolvit facultatea în 1989. Presupunând că Wei Dai s-a înscris la facultate imediat după liceu și că și-a terminat cursurile în mod normal, el ar fi avut în jur de 22 de ani în 1989 și respectiv 40 de ani în 2008, adică ar fi fost un pic cam în vârstă pentru a stăpâni la perfecție C++ și pentru a scrie codul Bitcoin.

Nick Szabo – 40 de ani (sau mai mult) în 2009

Despre Nick Szabo s-a spus mult timp că ar fi Satoshi. Nick este un “tehnician IT, savant juridic și un criptograf” cunoscut pentru dezvoltarea conceptului de contract smart.
El a fost suspectat că ar fi Satoshi deoarece pare a avea toate cunoștințele necesare, pe lângă faptul că înainte de apariția Bitcoin a și lucrat la o idee proprie despre o valută digitală – Bit Gold. Totuși, similar situației lui Wei Dai, nici în cazul lui Szabo nu sunt prea multe evidențe pentru a crede că este Satoshi, dar nici pentru a nu crede acest lucru.
Szabo a lucrat la Bit Gold timp de mai mulți ani. Descrierea acestei propuneri se poate regăsi și pe blogul său. Este adevărat că în perioada în care a fost lansat Bitcoin, FBI a închis mai multe locații bănuite că ar lucra la noi forme de bani. Totuși, ar părea ciudat ca din acest motiv Szabo să înceapă imediat să se ascundă și să dezvolte o propunere diferită sub o identitate secretă. El ar fi trebuit să-și dea seama că ar fi devenit unul dintre principalii suspecți, datorită trecutului său cu Bit Gold.
Mulți dintre cei care spun că Szabo ar fi Satoshi se bazează pe faptul că Bit Gold nu este menționat în white paper-ul Bitcoin, spre diferență de b-money. Ei spun că aceasta ar fi fost o mișcare de a nu atrage atenția asupra sa, însă ideea este absurdă. În cazul în care Nick Szabo chiar ar fi Satoshi, ar fi realizat că neincluderea Bit Gold în white paper-ul Bitcoin nu ar fi făcut decât să atragă atenția și mai mult. În plus, există și un posibil motiv foarte bun pentru această excludere: poate că Satoshi nici măcar nu auzise de Bit Gold atunci când a lucrat la Bitcoin. Acea perioadă a fost plină de idei criptografice mai mult sau mai puțin referitoare la banii digitali – de exemplu, propunerea HashCash a lui Adam Back. Poate că Satoshi efectiv nu știa despre Bit Gold.
În plus, cum am scris și mai sus, Szabo și Dai au vârste apropiate. Din acest motiv, și Szabo ar fi prea în vârstă pentru a se încadra în profilul de inventator al Bitcoin.


Dorian Satoshi Nakamoto – 59 de ani în 2009

În publicația Newsweek a apărut la un moment dat un articol despre un bărbat de origini japoneze, care locuia la câteva blocuri de Hal Finney, un pensionar care lucrase ca fizician, inginer de sistem și angajat al guvernului, pe nume Dorian Satoshi Nakamoto (fost Satoshi Nakamoto).
Șansele ca acest om să fie creatorul Bitcoin sunt însă nule din start.
În primul rând, este prea bătrân. El avea 59 de ani în 2009, iar Hal Finney spunea că este aproape sigur că era vorba de o persoană mai tânără decât el. În plus, Dorian nici nu auzise de Bitcoin până când a fost depistat de presă, deci cu siguranță nu avea nici cel mai mic habar despre cum să scrie cod.
Într-o vreme au existat numeroase speculații asupra posibilității ca Satoshi Nakamoto să fie un bărbat pe nume Craig Steven Wright. Acesta însă a fost și este un impostor. Să ne amintim de articolul publicat de Gazeta Bitcoin (https://ibitcoin.ro/craig-wright-recunoaste-din-greseala-ca-nu-este-satoshi-nakamoto-%f0%9f%98%8a/),  în care Wright a admis din greșeală că nu este Satoshi. El a încercat de asemenea să deschidă și o bancă bazată pe Bitcoin, care este o aberație imensă – practic, el a încercat să introducă o entitate de încredere în ceva care a fost conceput pentru a elimina aceste entități. Wright a și încasat câteva milioane de dolari în fiat pe post de stimultente financiare pentru una din companiile sale, dar acest lucru nu prea ar avea sens în cazul unui om care ar vrea să înlocuiască banii fiat cu cei digitali.
La un moment dat, impostorul a susținut că poate dovedi că el este Satoshi, însă ulterior s-a demonstrat că mințise din nou. Dintre toți cei de mai sus, aproape că am putea băga mâna în foc că Satoshi nu este Craig Steven Wright.
Un motiv în plus pentru a vă convinge veți găsi și aici: https://www.reddit.com/r/Bitcoin/comments/6y1e5t/craig_s_wright_is_not_satoshi_nakamoto_and_why/
 
Și totuși… cine este Satoshi?

Cele mai multe indicii ar duce spre cei prezentați mai sus. Oameni cu reputație, notorii și care au cunoștințe despre criptografie. În realitate însă, oricine ar fi Satoshi, a reușit foarte bine să-și păstreze anonimitatea. Sunt inclusiv șanse ca el (sau ea) să fi fost un membru al grupului de email de pe Metzdowd, iar acolo sunt zeci (dacă nu chiar sute) de oameni care nu au dezvăluit niciodată vreo informație personală, sau care nici nu folosesc nume reale.
Toate acestea ne duc la o concluzie pe care mulți nu vor sau nu pot să o accepte. Și anume, cel mai probabil, Satoshi Nakamoto este cineva complet necunoscut. Deci nu doar că nu este cineva descris în lista de mai sus, ci nu este pe lista nimănui, de fapt… Cu alte cuvinte, orice om suspectat ar putea fi Satoshi. Sună dezamăgitor, într-adevăr.
Pe Internet găsim însă diverse articole în care se menționează că serviciile secrete americane ar ști cine este Nakamoto. Unul dintre ele poate fi regăsit aici: https://medium.com/cryptomuse/how-the-nsa-caught-satoshi-nakamoto-868affcef595
Altul este scris chiar de Gazeta Bitcoin, aici: https://ibitcoin.ro/cine-este-satoshi-nakamoto-cia-fbi-sau-nsa-ar-putea-avea-raspunsul/
Cum ar fi putut NSA – de exemplu – să afle cine este Satoshi? Se pare că agenția a utilizat analiza stilometrică pentru a compara scrierile lui Satoshi cu multe altele de pe Internet.
Această tehnică a fost încercată de diverși hackeri, de oameni care făceau pe detectivii, dar și de unele companii. Succesul a fost însă unul limitat. Pentru o analiză stilometrică exhaustivă ar fi nevoie nu doar de resurse incomensurabile, ci și de acces nelimitat la informații online. Iar NSA se încadrează.
Desigur, apare și întrebarea de ce ar fi NSA interesată de cine este creatorul Bitcoin. Aparent, americanii s-ar teme de un posibil terorism economic din partea rușilor. La prima privire pare un motiv bun, însă rușii probabil că nu s-ar mulțumi cu ceva pe care nu l-ar putea controla, așa cum este Bitcoin.
Probabil că la un moment dat vom afla cine este Satoshi Nakamoto. Informațiile de pe Internet nu se șterg, ba, mai mult, se arhivează mii de site-uri și de postări, pentru a putea fi accesate ulterior. De asemenea, este posibil ca Satoshi să decidă să cheltuie o parte din sutele de mii de monede Bitcoin pe care le deține. Și pentru cei care nu cunosc acest aspect, el nu a consumat până în prezent nici măcar 1 BTC din cei aproape un milion presupuși că i-ar avea. În sfârșit, este posibil să mai auzim de Satoshi în viitor și în cazul în care el ar apărea cu un alt proiect menit să revoluționeze lumea.

Teorii

Au existat mai multe discuții despre posibilitatea ca Satoshi să nu fie o persoană, ci o entitate. Într-adevăr, au existat oameni care l-au ajutat, dar niciunul nu a știut cine este el în realitate, sau pe cine ajută. Și este limpede că un secret este din ce în ce mai greu de păstrat pe măsură ce implică mai multe persoane. De asemenea, cei care au interacționat cu el (Nick Szabo, Wei Dai, Hal Finney), au avut impresia că ar avea de-a face cu o singură persoană, în condițiile în care au comunicat ani de zile cu Satoshi.
Cu toate acestea, ar putea fi vorba totuși de o organizație. Poate nu un business, ci o agenție guvernamentală, sau o ramură a unei agenții. Dacă lucrurile stau așa, ar fi ciudat. Și asta pentru că se spune că NSA ar ști cine este Satoshi. Totuși, până acum nu a întreprins nicio acțiune. Să fi descoperit de fapt că Satoshi ar fi fost de fapt o altă agenție secretă? Puțin probabil.
Dar dacă Satoshi ar fi o femeie? Este adevărat că atunci când a fost lansat Bitcoin, științele, tehnologia, ingineria, matematica și criptografia erau în mare parte dominate de bărbați, însă au existat și unele femei care au scris istorie. Drept urmare, ideea ca una dintre acestea să fie Satoshi, nu este deloc imposibilă. Una dintre cele mai suspectate este Margaret Raunchy.
O altă idee ar fi ca Satoshi să fi procedat ca un magician – să-și fi ascuns identitatea “la vedere”. Pe acest site (https://www.ccn.com/satoshi-search-57-margaret-runchey-satoshi-nakamoto/) se pot găsi toate anagramele posibile ale numelui Satoshi Nakamoto. În plus, sunt mulți care cred că datorită faptului că Szabo și Nakamoto au aceleași inițiale, totul ar fi fost de fapt o mișcare orchestrată de Szabo, ca o punte de legătură între numele său și pseudonimul folosit pentru crearea Bitcoin. Gândind la rece însă, ideea nu pare demnă de cineva atât de misterios precum inventatorul Bitcoin.
O altă teorie puțin probabilă este aceea conform căreia numele Satoshi Nakamoto provine din alăturarea unor litere din numele unor firme mari: Samsung, Toshiba, Nakamichi și Motorola.
În final, poate cea mai absurdă teorie… Există voci – nu râdeți – care spun că inteligența artificială a devenit conștientă pe Internet și a decis că poate domina oamenii prin eliminarea banilor emiși de guverne.
Satoshi Nakamoto, oricine ar fi, este în mod clar un adept al tehnologiei și al criptografiei. Nu ar fi nicio surpriză dacă am afla că urmărește știrile și evenimentele din lumea largă cu la fel de multă înțelegere precum este cea cu care asimilează banii, economia și comportamentul uman.
Satoshi poate că a decis să-și ascundă identitatea pentru a se proteja pe el însuși, dar și creația sa. În același timp, este posibil să fi fost și un alt motiv. Și anume, de a se izola de Bitcoin, pentru a nu putea fi Bitcoin asociat cu el. Și se pare că a reușit asta. Indiferent cine ar fi Satoshi, Bitcoin a mers mai departe și fără creatorul său.
Satoshi a ajuns să reprezinte doar o idee, nu un om. Un vis al descentralizării care acum este printre noi, cei care continuăm să purtăm torța indiferent de obstacole, temeri și incertitudini.
Și pe măsură ce ne facem publice ideile, argumentele și viziunile asupra modului în care vor arăta mâine criptovalutele și tehnologia Blockchain, cu toții construim platforme revoluționare pentru viitor. Astfel, putem spune că toți suntem Satoshi Nakamoto.

Averea lui Satoshi Nakamoto

În era informației, Satoshi Nakamoto a reușit să-și tăinuiască identitatea. Dar de ce ar fi atât de important de aflat cine este el în realitate? Dacă Nakamoto este într-adevăr un singur om, el ar deține aproximativ 5% din cantitatea totală de Bitcoin din lume, fapt ce l-ar plasa pe locul 52 în topul bogătașilor lumii.
Implicațiile acestei averi sunt unele considerabile, inclusiv la nivel mondial. Dacă Satoshi Nakamoto și-ar vinde cei 980.000 BTC despre care experții susțin că i-a minat la începuturi (peste 6 mld. USD), prețul Bitcoin ar fi mult mai volatil decât este acum. De altfel, și Gazeta Bitcoin a publicat la un moment dat un articol (https://ibitcoin.ro/ce-s-ar-intampla-daca-satoshi-si-ar-vinde-toate-criptomonedele/) în care explica urmările unui astfel de gest al lui Satoshi.

Concluzii

În final, putem spune că în tentativa de a afla cine este Satoshi, am alerga de fapt după morile de vânt. Tăcerea completă pe care a afișat-o din 2011 ilustrează că el a dorit să iasă complet din lumina reflectoarelor. Cu toate acestea însă, Bitcoin va merge mai departe. Iar comunitatea Bitcoin va fi constrânsă să trăiască cu această enigmă, pentru un timp îndelungat de acum înainte…

SURSA: https://ibitcoin.ro/geneza-bitcoin-v-satoshi-nakamoto-geniul-din-spatele-bitcoin/
PUBLICAT: 20/07/2018
AUTOR: ?

Toți cypherpunks pun mare preț pe intimitate; aceasta a fost piatra de temelie a colectivului de criptografi, academicieni, dezvoltatori și activiști care, în anii 1990, au făcut parte din grupul de email cu același nume. Dar puțini au aplicat teoria în practică așa cum a reușit Wei Dai. Despre cel descris de New York Times drept un “un inginer de computere foarte introvertit” se cunosc foarte puține lucruri. El însă a rămas în istorie pentru visul său din urmă cu 20 de ani – un sistem de plată electronică extrem de asemănător cu Bitcoin.

Lipsa detaliilor personale a fost ceva caracteristic muncii lui Wei Dai. Criptograf talentat, Dai a creat și lucrează în continuare  la Crypto++,  o bibliotecă a limbajului de programare C++ destinată algoritmilor criptografici. De asemenea, Dai este în continuare activ pe forumuri ca LessWrong, unde filosofează despre subiecte printre care se numără inteligența artificială, etica sau epistemologia. Viziunea sa i-a adus laudele lui Eliezer Yudkowsky, un cunoscut cercetător AI, dar și invitații repetate de a lua cuvântul la Machine Intelligence Research Institute (cunoscut anterior sub numele de Singularity Institute), pe care îl și deține.
Interesul lui Dai în filosofie și politică nu reprezintă ceva nou. În anii 1990, pe când era un tânăr licențiat în știința computerelor la Universitatea din Washington, curiozitatea l-a împins către scrierile lui Timothy May, unul dintre “părinții fondatori” ai mișcării Cypherpunk. Dai a fost inspirat de anarhia crypto apărată de May; noua ideologie a prevalat între cypherpunks, în baza convingerii că soft-ul și criptografia pot oferi și păzi libertatea economică și politică mult mai bine decât ar face-o orice guvern.
“Sunt fascinat de crypto-anarhia lui Tim May”, scria Dai în 1998. “Spre diferenţă de comunităţile tradiţionale asociate cu termenul “anarhie”, într-o crypto-anarhie guvernul nu este distrus temporar, ci este interzis permanent şi considerat permanent ca fiind nenecesar. Este o comunitate în care nu se regăseşte ameninţarea cu violenţa, deoarece violenţa este imposibilă, iar violenţa este imposibilă datorită faptului că participanţii nu pot fi corelaţi cu numele lor adevărate sau cu locaţiile fizice în care trăiesc”.
La mijlocul anilor 1990, Dai s-a implicat în discuții diverse pe grupul de email al cypherpunks, cum ar fi cele despre sisteme de reputație digitală,teoria jocului (n.r. studiul modelelor matematice de conflict și cooperare între factori decizionali raționali și inteligenți), intimitate și anonimitate în sistemele de bani digitali. Poate mai important, Dai a făcut mai multe propuneri pentru cauza mișcării Cypherpunk, printre care marca temporală de încredere, programul Encrypted TCP Tunneler, sistemul securizat de partajare a fișierelor Disperse/Collect și multe altele. Toate acestea i-au adus reputația de contribuitor prolific al comunității Cypherpunk – chiar dacă nici pe vremea aceea nimeni nu-l cunoștea personal (nici măcar dacă era bărbat sau femeie, conform  spuselor lui Timothy May).
Însă Dai a rămas cunoscut cel mai bine pentru ideea pe care a anunțat-o întâmplător în noiembrie 1998, imediat după absolvirea facultății. “Cooperarea eficientă necesită un mediu de schimb (bani) și o modalitate de întărire a contractelor”, a explicat Dai. “Protocolul propus în acest articol permite entităților pseudonime să coopereze mai eficient una cu cealaltă, prin oferirea unui mediu de schimb și a unei metode de întărire a contractelor. […] Sper că acesta este un pas înspre punerea în practică a crypto-anarhiei la fel de bine precum a fost și posibilitatea teoretică”.
El a numit această propunere “b-money”.

B-money

Sistemele tipice de bani digitali utilizează un mecanism central pentru a ține evidența balanțelor conturilor. Indiferent dacă este vorba de o bancă centrală sau una comercială, VISA sau alt procesator de plăți, undeva există o bază de date controlată central, care ține cont de câți bani are fiecare.
Problema principală, din perspectiva crypto-anarhică a lui Dai, este aceea că, în ultimă instanță, guvernele controlează prin reglementări fluxul banilor, iar participanții din sistem sunt obligați de obicei să se identifice. “Motivația mea a fost ca b-money să activeze economiile online care sunt pur voluntare […] unele care să nu poată fi taxate sau reglementate cu amenințarea forței”, a explicat el ulterior.
Astfel, Dai a venit cu o propunere alternativă. Ba chiar cu două.
În prima soluție, în loc de o entitate centrală care controlează mecanismul, toți participanții păstrează copii separate ale aceluiași registru. Oricând are loc o nouă tranzacție, toată lumea își actualizează înregistrările. Mai departe, aceste registre ar consta în chei publice care ar avea sume atașate – fără nume reale. Această abordare descentralizată ar preveni ca o entitate singură să blocheze tranzacțiile și în același timp ar oferi intimitate tuturor utilizatorilor.
Ca un mic exemplu, să presupunem că Alice și Bob sunt utilizatori de b-money. Ambii dețin chei publice: Alice are cheia publică “A”, iar Bob are cheia publică “B”, pentru acestea deținând fiecare și câte o cheie privată. Și, după cum apare înregistrat în registrele din posesia utilizatorilor, ambele chei publice dețin unități monetare b-money; să presupunem că fiecare ar avea câte trei unități.
Dacă Bob vrea să primească două unități monetare b-money de la Alice (deoarece îi vinde un produs), el îi trimite ei cheia sa publică: B. În condițiile în care Alice vrea să cumpere produsul, ea creează o tranzacție care are forma unui mesaj: “2 b-money de la A la B”. Apoi, ea semnează mesajul, cu cheia sa privată aferentă cheii publice A. Mesajul și semnătura criptografică sunt transmise apoi tuturor utilizatorilor de b-money.
Mesajul semnat dovedește tuturor utilizatorilor de b-money faptul că proprietarul de drept al cheii publice A dorește să trimită două unități monetare către B. Ulterior, toată lumeă își actualizează registrele, atribuind un total de o unitate monetară cheii publice A și un total de cinci unități cheii publice B – fără a ști faptul că Alice sau Bob controlează vreuna dintre chei.
Dacă pare cunoscută soluția, așa și trebuie: este modul aproximativ în care Satoshi Nakamoto a proiectat Bitcoin, 10 ani mai târziu.

B-money, versiunea 2

Totuși, Dai a considerat impracticabilă prima sa soluție b-money, “deoarece face să fie greu de utilizat un canal anonim de difuzare în mod sincron și fără ambuteiaje”, după cum avea să menționeze.
În altă ordine de idei, prima propunere b-money nu a rezolvat problema dublei cheltuiri. Alice i-ar fi putut trimite două unități b-money în același timp și lui Bob și lui Carol, propagând aceste tranzacții în zone diferite ale rețelei. Atât Bob cât și Carol i-ar fi trimis apoi un produs lui Alice… pentru a afla mai târziu că o jumătate a rețelei nu are cunoștință despre noile lor balanțe.
Acesta este motivul pentru care Dai a venit cu o a doua soluție b-money, în cadrul aceleași propuneri.
În această versiune, nu toată lumea păstrează o copie a registrului. În schimb, sistemul ar consta în două tipuri de utilizatori: cei normali și cei de tip “server”. Doar cei de tip server, înlănțuiți printr-o rețea de difuzare de genul Usenet, ar deține registrele b-money. Pentru a verifica dacă o tranzacție s-a realizat corect, utilizatorii obișnuiți – ca Bob și Carol – ar trebui să o verifice cu un subansamblu aleatoriu al acestor servere. (În cazul unui conflict, probabil că Bob și Carol ar respinge tranzacția de la Alice și nu i-ar vinde nimic).
Desi nu a fost menționat în propunere, probabil că oricine ar fi putut deveni server, “dar fiecare server trebuie să depoziteze o anume cantitate de bani într-un cont special spre a fi folosită pentru posibile penalizări sau recompense, în cazul dovedirii unor abateri”, a detaliat Dai. De asemenea, serverele ar trebui în mod periodic să publice și să consemneze criptografic posesiunile bazelor de date.
“Fiecare participant trebuie să verifice corectitudinea balanțelor proprii și faptul că suma balanțelor conturilor nu este mai mare decât cantitatea totală de bani creați”, și-a imaginat Dai. “Astfel se previne ca serverele, chiar și în situația unui complot total, să extindă cantitatea de bani permanent și fără niciun cost”.
Și dacă și asta sună familiar, nu este nicio surpriză: a doua propunere de b-money a lui Dai seamănă de departe cu ceea ce se numește astăzi sistem Proof of Stake.
De asemenea, Dai a adăugat propunerii sale și o versiune timpurie a de contract smart. Aceste tipuri de contracte smart se aseamănă cel mai mult cu amestecul dintre un sistem Proof of Stake și unul de arbitraj, unde ambele părți din contract și un arbitru trebuie să depună fonduri într-un cont special. Totuși, deși ar părea curios comparativ cu standardele moderne, aceste contracte nu aveau la nivel de cod un sistem de rezolvare a disputelor: era posibil în schimb, în caz de dispută, ca diferiți utilizatori (sau servere) să își actualizeze registrele în mod variat, iar ca efect, statutul registrelor din rețea era lipsit de consens. (Este de presupus că diverse penalizări ar fi făcut ca prețul trișării să fie prea mare pentru a risca așa ceva).

Politica monetară

Totuși, politica monetară propusă de Dai a reprezentat cea mai mare diferență între b-money și Bitcoin.
Desigur, politica monetară a Bitcoin este foarte simplă. Pentru a emite monede în circulație, inițial se eliberau 50 BTC la fiecare bloc, număr care a scăzut la 12,5 în prezent. Această valoare va scădea în timp până când, peste zeci de ani, cantitatea totală de Bitcoin aflată în circulație ar fi de aproape 21 de milioane de monede. Este de discutat dacă o astfel de politică monetară este și ideală, dar un lucru este cert: până acum nu a reușit să producă o valoare stabilă a criptovalutei.
În schimb, valoarea stabilă a monedei era o parte importantă a vizunii lui Dai. Pentru a obține asta, valoarea b-money ar fi trebuit să fie cuplată cu valoarea unui (teoretic) coș de bunuri. De exemplu, 100 de unități monetare b-money ar fi fost echivalentul unui coș de bunuri. Astfel, b-money ar fi avut o valoare stabilă, cel puțin față de un coș de bunuri: aceleași 100 de unități b-money ar fi putut cumpăra respectivul coș atât în trecut, cât și în prezent și în viitor.
Pentru a emite monede noi, utilizatorii trebuiau să determine cât ar fi costat un coș de bunuri în mod analog cu aflarea soluției unei probleme de calcul: o “dovadă de lucru”. De exemplu, dacă un coș de bunuri ar costa 80$ la un anumit moment, acest lucru ar fi trebuit corelat cu o dovadă de lucru care ar costa în medie 80$ pentru a fi produsă. Dacă peste 10 ani același coș ar costa 120$, aceleași 100 de unități b-money ar urma să fie potrivite cu o dovadă de lucru a cărei realizare ar costa 120$.
Cu ajutorul acestui indicator, prima persoană care ar produce o dovadă de lucru validă ar fi creditată de toți utilizatorii (atât obișnuiți, cât și servere) cu 100 de noi unități b-money. Ca urmare, nimeni nu ar fi stimulat în particular să producă dovezi de lucru, cu excepția situației în care cineva ar intenționa să utilizeze b-money, limitându-se astfel inflația în timpul dezvoltării “economiei b-money”.
Alternativ, în mod suplimentar propunerii sale, Dai a sugerat ca banii să fie creați prin intermediul unei licitații. Fie utilizatorii (primul protocol), fie serverele (al doilea protocol), ar trebui mai întâi să determine o creștere optimă a bazei monetare. Apoi, de exemplu, dacă această creștere ideală ar fi stabilită la 500 de unități b-money, o licitație ar determina cine trebuie să creeze aceste 500 de unități: oricine ar fi dorit și ar fi fost capabil să ofere cea mai bună dovadă de lucru în acest sens.

Bitcoin

B-money nu a fost niciodată implementat și nici n-ar fi avut cum: b-money nu a avut totuși un design practic complet”, a admis  Dai într-o discuție pe forumul LessWrong, în urmă cu câțiva ani. În plus, Dai nici nu s-a așteptat ca b-money să fie utilizat în masă, chiar și dacă ar fi fost implementat.
“Cred că în cel mai bun caz b-money va fi o valută / mecanism de ranforsare a contractelor pentru o nișă, servindu-i pe cei care nu doresc sau nu le pot utiliza pe cele sonsorizate de guvern”, a explicat el într-un mesaj ulterior anunțului efectuat pe grupul de email al mișcării Cypherpunk.
Într-adevăr, multe dintre problemele b-money au rămas nerezolvate, sau, cel puțin, cu specificații la fel de puțin elaborate. Poate, mai important, modelul său de consens nu a fost unul foarte robust, așa cum este ilustrat cel mai bine în soluția de contract smart propusă de Dai. De atunci s-a descoperit și că sistemele Proof of Stake introduc noi provocări pe care Dai poate că nu le-a prevăzut; de exemplu, este neclar modul în care se stabilesc obiectiv “abaterile”. Și asta pentru a nu intra în problemele profunde ale propunerii, cum ar fi lipsa de intimitate determinată de faptul că fondurile puteau fi urmărite, sau posibila centralizare a emiterii de monedă (“minerit”). Într-adevăr, unele dintre aceste probleme persistă și astăzi în cazul Bitcoin.
Dai – care după ce a propus b-money a lucrat la TerraSciences și Microsoft, pensionându-se devreme – a ales să se concentreze pe rezolvarea acestor probleme.
“Nu am continuat să lucrez asupra design-ului pentru că am ajuns să fiu oarecum deziluzionat de crypto-anarhie în perioada în care am terminat munca la b-money”, a explicat mai târziu Dai pe forumul LessWrong. El a și reiterat “Nu am prevăzut că un sistem ca acesta, odată implementat, ar putea atrage atâta atenție și utilizare din partea a mai mult decât un mic grup de cypherpunks înrăiți”.
Și totuși, propunerea lui Dai nu a fost uitată: b-money a ajuns să fie prima referință din white paper-ul Bitcoin. Cu toate acestea, pe cât sunt de asemănătoare conceptele b-money și Bitcoin, este posibil ca Satoshi Nakamoto să nu se fi inspirat deloc de la Dai. Însuși Dai este de părere că inventatorul Bitcoin a avut o idee complet independentă de a sa.
Cu puțin timp înainte de publicarea white paper-ului Bitcoin, Dr. Adam Back – creatorul HashCash – l-a direcționat pe Satoshi Nakamoto către munca lui Dai, astfel fiind posibil ca Dai să fie unul dintre puținii oameni pe care inventatorul Bitcoin l-a contactat personal înainte de a-și publica white paper-ul. Dai însă nu a răspuns email-ului lui Satoshi. Privind în urmă, a recunoscut că și-ar fi dorit. Deloc surprinzător, Dai pune sub semnul întrebării modelul folosit de Bitcoin pentru generarea monedelor.
“Aș fi crezut că Bitcoin va eșua prin prisma politicii sale monetare (deoarece politica determină o volatilitate mare a prețului ceea ce impune un cost mare utilizatorilor, care trebuie ori să-și asume riscuri indezirabile, ori să se angajeze într-o costisitoare acoperire pentru a utiliza moneda)”, a scris el pe LessWrong. “Un posibil impact al Bitcoin ar putea fi acela că datorită politicii monetare deficitare și a asociatei volatilități a prețului, nu ar putea crește la scale mari, iar prin preluarea nișei criptovalutelor se înlătură un viitor în care o criptovalută crește la o scală foarte mare”.
Dai a mai adăugat că “Asta ar putea fi parțial vina mea, deoarece când Satoshi mi-a scris pentru a-mi cere opinia asupra proiectului său, nu i-am răspuns niciodată. Altfel, poate că l-aș fi putut (sau i-aș fi putut) convinge să renunțe la ideea de “cantitate fixă de bani””.

SURSA: https://ibitcoin.ro/geneza-bitcoin-iii-propunerea-b-money-a-lui-wei-dai-primul-draft-al-bitcoin/
PUBLICAT: 06/07/2018
AUTOR: ?

Dacă îți cunoști adversarul și dacă te cunoști și pe tine, nu trebuie să îți fie teamă de finalul sutelor de bătălii. Dacă te cunoști pe tine, dar nu îți cunoști și adversarul, pentru fiecare victorie vei suferi și o înfrângere. Daca nu te cunoști pe tine și dacă nu îți cunoști nici adversarul, vei pierde toate luptele.

Guvernele își creează propriile criptovalute prin intermediul sistemului central bancar. Pentru a înțelege consecințele asupra pieței libere crypto trebuie aprofundată legătura dintre guverne și băncile centrale.

Contextul din spate

O bancă centrală este un centru de informare pentru moneda națională; este un intermediar pentru politicile financiare ale unei națiuni. Se bucură de control și monopol asupra producției și distribuției banilor și creditelor unei țări. În general, sculptează politica monetară prin intermediul unor mecanisme, cum ar fi ratele dobânzilor sau politicile băncilor partenere.
Chiar dacă se presupune că o bancă centrală este independentă, așa cum este cazul Rezervei Federale a S.U.A., aceasta depinde total de guvern, datorită privilegiului legal care o împuternicește și o definește. Totuși, oamenii insistă pe independența celor două instituții. Confuzia ajută guvernul și băncile, dar pe cheltuiala oamenilor obișnuiți.
“The Case Against the Fed”este atacul lui Murray Rothbard asupra Rezervei Federale. El spune că deși “”politicile independente” sunt îmbrăcate frumos”, există două probleme. Prima este o scamatorie. A doua constă în mult lăudata autonomie a Rezervei, care este de fapt o garantare a imunității de către guvern și care nu păstrează integritatea monetară, ci o amenință.
Să ne concentrăm asupra celei de-a doua probleme: Rezerva Federală funcționează cu un grad important de independență. Autonomia este dorită, spune Rothbard, pentru “activitățile private sau comerciale (care) ar trebui să nu fie controlate de guvern, și pentru “politicile independente” aferente”. Este cu totul diferit dacă am spune că “guvernul ar trebui să fie constituit din “politici independente””. Sectorul privat este responsabil față de clienți, competiție, acționari și alte entități ale pieței. O agenție guvernamentală este responsabilă în general doar față de opinia publică și față de Congres. Dar o agenție guvernamentală autonomă nu mai are nicio responsabilitate și funcționează ca un pungaș.
Rothbard continuă:
Dacă guvernul devine “independent de politici”, înseamnă că sfera guvernamentală devine o oligarhie absolută, care se autopropagă, care nu mai răspunde în fața nimănui și a cărei componență nu mai poate fi decisă de public, acesta nemaiputând să “alunge canaliile”. Dacă nimeni – indiferent dacă este vorba de acționari sau votanți – nu mai poate schimba conducătorii, atunci aceștia ar putea fi numiți niște dictatori și nu niște aleși în mod democratic. Este interesant de aflat câți dintre autoproclamații adepți ai “democrației”, fie ei locali sau internaționali, apără idealul independenței totale a Rezervei Federale.
Guvernul protejează miezul acestei feude întrucât Rezerva Federală are de câștigat de pe urma structurii politice din două motive. Sistemul central bancar este un mijloc de control monetar care finanțează pe oricine are putere. Finanțarea este foarte importantă. Conform unui articol din 15 august 2017 din Financial Times, “Băncile centrale majore dețin acum o cincime din datoriile totale ale guvernelor de care aparțin”. Șase bănci centrale importante “care au adoptat reducerea cantităților în ultima decadă – Rezerva Federală a S.U.A., Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei și Banca Angliei, pe lângă băncile centrale din Elveția și Suedia – dețin acum active în valoare de peste 15 bilioane de dolari, conform unei analize realizate de Financial Times asupra Fondului Monetar Internațional și asupra băncilor centrale, ceea ce reprezintă o sumă de peste patru ori mai mare decât se înregistra înaintea crizei economice”. Este o valoare amețitoare.
[Notă: reducerea cantităților este o operațiune care are loc atunci când o bancă centrală cumpără titluri de valoare, de obicei emise de guvern, pentru a scădea ratele dobânzilor și pentru a crește lichiditățile bănești. Această mișcare alimentează artificial economia prin scăderea costurilor pentru împrumuturile imobiliare și pentru împrumuturile din sectorul business.]

Lecția de istorie

Guvernele și băncile centrale nu sunt independente. Înțelegerea secretă dintre ele este una inerentă și intimă, nu are loc întâmplător, după cum ilustrează istoria. Banca suedeză Riksbank este considerată a fi prima bancă centrală. Deschisă în 1668, Riksbank era inițial o bancă privată, pe acțiuni, dar a funcționat sub tutela strictă a regalității; regele dicta regulile de funcționare și stabilea managementul băncii. Scopul Riksbank era de a oferi împrumuturi guvernului și de a fi un centru de informare în domeniul comerțului.
În 1694, guvernatorul și Compania Băncii Angliei au fost numiți prin Royal Charter (n.r. Hrisov Regal). Este un model prin care au luat ființă cele mai multe bănci centrale moderne. Banca Angliei s-a dezvoltat deoarece creditul regelui William III era în pioneze. Compania pe acțiuni i-a oferit regelui o cale de a pune mâna pe fonduri publice, fapt ce i-a permis să continue purtarea războaielor. William III avea relații militare cu Irlanda, Scoția și America de Nord, state care erau măcinate de revolte interne. Mai important a fost însă Războiul de Nouă Ani (1688 – 1697), când Franța a devastat flota Angliei. Dar nicio instituție financiară nu ar fi plătit 1.2 milioane de lire sterline pentru a o reconstrui.
În consecință, legiuitorii din Anglia au stabilit niște ordonanțe artificiale de a împrumuta bani regelui. Cei care au oferit împrumuturi au devenit acționari la Banca Angliei. Finanțatorii îi ofereau bani cash regelui și primeau în schimb acces exclusiv la finanțele guvernului. Banca devenea totodată și singura corporație cu răspundere limitată care putea emite bancnote, ceea ce s-a și întâmplat, cu ajutorul oferit în paralel de obligațiunile guvernamentale. Cu alte cuvinte, Banca Angliei a dus un credit la un nivel la care nimeni nu ar fi putut; a obținut obligațiuni de la rege; pe baza acestor obligațiuni a emis bani, care ulterior au fost împrumutați iarăși. Fără privilegiul legal, banca centrală nu ar fi putut atrage nici atâția investitori, nici atâta finanțare. Cu acel privilegiu legal, suma de 1. 2 mil. GBP a fost strânsă în mai puțin de două săptămâni.
Guvernul și băncile centrale sunt două mâini care se spală una pe alta.

Despre libertățile civile și băncile centrale

Câștigul financiar nu este singurul motiv pentru a canaliza oamenii către intermediarii de încredere și către băncile centrale. Există și o foame de putere. Războiul este modalitatea supremă prin care guvernele mențin, acaparează și se extind. Războiul costă însă – și costă mult. Întrebarea este cum să facă rost de atât de mulți bani.
Este un furt direct. Economia poate fi jefuită, dar asta presupune jefuirea celor care încearcă să obiecteze. Uneori, aceste obiecții sunt dramatice, cum s-a întâmplat în 1215 cu Magna Carta (n.r. Marea Cartă a Libertăților). Un comentator al vremii l-a avertizat pe regele Ioan, “Că prin aceste războaie i-a nenorocit (n.r în sensul de împovărat financiar) pe toți (n.r. oameni și nobili) cu taxele și impozitele”. Regele Ioan a fost silit să semneze Magna Carta, presupunându-se că a fost amenințat cu moartea. El și-a luat angajamentul de a nu mai prăda economia pentru a-și plăti războaiele.
Când un guvern declară război, o face pe cel puțin trei fronturi: față de guvernul inamic, față de cetățenii țării inamice și față de dizidenții din propria țară. Unii dintre dizidenții interni reclamă un principiu, dar ei sunt copleșiți numeric de către aceia care obiectează asupra taxelor și asupra încălcării libertăților civile în timpul războiului. Pentru guvern problema se pune cum să atragă cât mai mulți bani fără a avea reacții adverse. Cum să se eschiveze de tendința oamenilor de a-și revendica libertățile civile și de a se opune?
Un aspect mai puțin discutat despre băncile centrale și despre manipularea banilor se referă la impactul acestora asupra libertăților civile. Taxele, confiscările și reglementările sunt la vedere. Oamenii înțeleg că li se bagă mâna direct în buzunar și că sunt băgați la pușcărie dacă refuză să plătească un procent pentru “război” din aceste taxe; și nu se supun. În schimb, politicile monetare care creează confuzie sunt invizibile și netransparente din punct de vedere birocratic. Oamenii nu înțeleg sau nu realizează imediat impactul reducerii cantităților, de exemplu. Nu îi face să iasă pe străzi cu pancarte. În schimb, ei se întorc la viețile lor normale și își asumă pur și simplu o taxă indirectă, pe care nu o înțeleg.
Pentru a explica iarăși printr-o paralelă: inflația este o taxă ascunsă, dar tolerată de oameni, care altfel s-ar revolta față de o taxă directă; inflația este în aceeași măsură nevăzută și neînțeleasă. În aceeași măsură, oamenii ar protesta la o taxă de război, dar ar tolera politicile băncilor centrale; fără acestea însă, purtarea războaielor nu ar fi posibilă.  Cei care sunt împotriva războaielor ar milita în primul rând pentru dizolvarea Rezervei Federale și a tuturor băncilor centrale. Dar rolul băncilor centrale în finanțarea războiului este unul nevăzut, și astfel guvernul îi poate evita pe activiștii anti-război. Oamenii nu își revendică drepturile civile pentru că nu știu că aceste drepturi sunt încălcate. Rolul băncilor centrale în controlul social rămâne unul necunoscut.

Concluzii

Oamenii obișnuiți nu pot evita postura de victime ale parteneriatului dintre guvern și băncile centrale. Mai precis, nu puteau, înainte de apariția Bitcoin. Din nefericire, acum guvernul este treaz și amenință ceea ce propun criptovalutele la adresa controlului său asupra finanțelor și asupra societății. Se revine la un mecanism de control monetar testat în timp: băncile centrale. Și băncile centrale vor încerca să repete ceea ce a funcționat secole de-a rândul: monopolizarea producției și distribuției de bani.
Procesul începe cu un guvern care își emite criptomoneda proprie prin intermediul unei bănci centrale. Și a început deja.
 – va urma –


EXCLUSIV: Gazeta Bitcoin, singura entitate media din România care publică integral “The Satoshi Revolution”, ultima carte scrisă de Wendy McElroy! Prima şi singura  publicaţie din România care are acordul autoarei de a publica integral cartea “The Satoshi Revolution” tradusă în limba română!

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Wendy McElroy este o scriitoare din Canada cu convingeri anarhiste și feministe. Fost membru fondator al publicației Voluntaryist, ea este autoarea a numeroase cărți și documentare. A lucrat la FOX News și a scris sute de articole. A fost unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Julian Assange și ai organizației WikiLeaks. În prezent lucrează ca jurnalist la Bitcoin.com.

SURSA: https://ibitcoin.ro/satoshi-revolution-libertatile-civile-si-bancile-centrale-cap-3-3/               
PUBLICAT: 09/01/2018
AUTOR: Wendy McElroy