THE SATOSHI REVOLUTION – White paper-ul lui Satoshi rupe lanțul economic

[pacatos]

– Articol de colecție –

Fragmentul al IX-lea: White paper-ul lui Satoshi rupe lanțul economic (Cap. 2.5)

The Satoshi Revolution: O revoluţie a aşteptărilor în creştere
Secţiunea I: Problema încrederii în intermediari
Capitolul 2: Teoria monetară
de Wendy McElroy

Cred că Internetul va fi una dintre forțele majore care vor reduce rolul guvernului. Singurul lucru care lipsește, dar va fi dezvoltat în curând, este un e-cash de încredere, o metodă prin care A să poată transfera fonduri către B, fără ca A să îl cunoască pe B și fără ca B să îl cunoască pe A. Un mod prin care eu să îți trimit ție o bancnotă de 20$ fără a se cunoaște de unde a venit. Să primești această sumă fără să mă cunoști. Așa ceva se va dezvolta pe Internet și va fi și mai ușor pentru utilizatorii de Internet. Desigur, există și părți negative. Gangsterii, oamenii implicați în tranzacții ilegale, își vor realiza afacerile cu și mai multă ușurință.

– Milton Friedman

Economistul laureat cu Nobel a prezis Bitcoin în 1999 în cadrul unui interviu acordat către National Taxpayers Union Foundation. Declaraţia succintă a lui Milton Friedman este remarcabilă. În zece ani, chiar a fost inventat e-cash-ul în care se poate avea încredere. Bitcoin a avut şi are un impact politic profund asupra guvernului, căruia îi zguduie monopolul asupra valutei. Transferurile peer-to-peer nu au nevoie ca participanţii să se cunoască, aceştia putând fi aproape anonimi. De Bitcoin beneficiază şi criminalii, dar şi oamenii paşnici, în aceeaşi manieră ca şi în cazul banilor cash. Un singur aspect din citat nu este îndeplinit, cel referitor la “fără a se cunoaște de unde au venit” (n.r. banii).
Despre e-cash şi problemele adiacente s-a tot discutat înainte de 31 octombrie 2008, când documentul lui Satoshi “Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System” a văzut lumina zilei. Totuşi, fără Blockchain, care activează transferurile peer-to-peer, accentul se punea la modul general pe cum se poate obţine anonimitatea în relaţiile cu o entitate terţă. Blockchain-ul este cel care face Bitcoin să fie remarcabil, deoarece elimină nevoia de încredere în intermediari.
Dar la început, Satoshi a pus bazele pentru documentul său.

Contextul în care a fost conceput şi programat Bitcoin

Lucrul cu codul Bitcoin a început în 2007. Perioada nu a fost întâmplătoare. Despre criza financiară din 2007 – 2008 se spune că a fost cel mai rău lucru care s-a petrecut de la Marea Criză Economică care a devastat anii 1930. Criza din 2007 este o poveste prevenitoare despre cât de periculos este să aibă putere intermediarii de încredere, şi cât de protector este guvernul cu sistemul bancar.
Din cauza crizei s-a prăbuşit industria creditelor ipotecare. În general, un credit ipotecar este acordat unui client care are un scor de risc mare. Pentru a îl compensa pe cel care oferă banii cu împrumut, clientul păteşte un comision mai mare decât în mod obişnuit. Aceste credite au devenit tot mai des întâlnite din mai multe motive. Unul dintre motive îl reprezintă platformele automate ale băncilor, care au fluidizat procesul de împrumut, dar din această cauză s-a trecut peste analiza standard a dosarelor. Pe scurt, instituţiile care acordă împrumuturi au eşuat în ceea ce aveau de făcut – să certifice eligibilitatea clientului. Preţul caselor a crescut pe baza unei abundenţe a creditelor acordate cu uşurinţă. Vârful a fost atins în 2006, când industria a luat-o în jos ani de zile, ceea ce a dus la executări silite în S.U.A şi pe plan internaţional.
În schimb, nivelul mare de delincvenţă a dus la o devalorizare a instrumentelor financiare şi a ameninţat cu prăbuşirea sistemului de încredere în terţi. Pe 7 septembrie 2008, guvernul din S.U.A. şi-a asumat datoriile companiei bolnave Freddie Mac and Fannie Mae; aceste corporaţii sponsorizate de guvern au contractat împrumuturi de la firmele care acordau credite ipotecare şi le-au vândut pe piaţa liberă. Apoi, pe 15 septembrie, colosul bancar Lehman Brothers a intrat în faliment. Era de aşteptat ca şi alte bănci să urmeze, printre care Merrill Lynch, American International Group (AIG) şi Royal Bank of Scotland. În ziua următoare, guvernul a anunţat decizia de a refinanţa sistemul financiar american; băncile ar fi fost salvate. AIG a deschis drumul, guvernul acordând o păsuire pentru un împrumut de 85 mld. USD, primind în schimb 80% din acţiunile AIG. Pe 3 octombrie a fost adoptat actul de stabilizare economică în regim de urgenţă, prin care se autoriza cheltuirea până la 700 mld. pentru achiziţia de active neperformante şi pentru a finanţa instituţiile financiare, inclusiv cele străine. Ierarhia terţilor de încredere nu doar că a eşuat în obligaţiile fiduciare, dar a şi pasat mai departe costul eşecului către plătitorii de taxe.
Satoshi a asistat la salvarea băncilor, după cum spune şi mesajul din blocul geneză: “(n.r. ziarul) Times 3 ianuarie 2009 Cancelarul este aproape de a salva băncile pentru a doua oară”. Pentru el, rezolvarea problemei încrederii în intermediari a devenit urgentă.
Un alt lucru important s-a petrecut în 2007. Guvernul S.U.A. a acuzat e-gold, Inc., care era o companie lider în domeniul banilor digitali. Acuzaţiile au fost de spălare de bani şi de transmitere de bani fără licenţiere. Proprietarii e-gold au fost judecaţi şi condamnaţi; compania a fost ruinată şi a închis porţile.
Probabil că şi Satoshi a urmărit situaţia. Nu e de mirare că şi-a păstrat anonimitatea absolută.
O altă piatră de temelie a white paper-ului a fost solicitarea de feedback prin intermediul emailului de la experţii cypherpunks. De exemplu, pe 22 august 2007, Satoshi îi scria faimosului cypherpunk Wei Dai. Subiectul emailului era “Citarea paginii tale despre b-money”. Satoshi a explicat că era “gata de a lansa un document care extinde ideile tale înspre un sistem complet funcţional. Adam Back a observat similitudinile şi m-a îndrumat către site-ul tău. Am nevoie să ştiu data publicării paginii tale despre b-money pentru a o cita în documentul meu. Va arăta aşa: [1] W. Dai, “b-money”, http://www.weidai.com/bmoney.txt, (2006?).” În bibliografia de la finalul white paper-ului a apărut: “1. W. Dai, “b-money”, http://www.weidai.com/bmoney.txt, 1998”. Satoshi i-a oferit lui Wei URL-ul de unde putea “downloada un draft anterior lansării”. El i-a acordat permisiunea de a “forwarda către oricine” ar fi crezut Dai că “ar fi fost interesat”.
Draftul “Electronic Cash Without a Trusted Third Party” nu menţionează Bitcoin în titlu, dar conţinutul este un pic diferit de cel al white paper-ului; în mare, ultimul este mai bine scris. Cercetătorul freelancer “gwern” a încercat să compare cele două conţinuturi cu ajutorul Mergely – un editor online puternic, care evidenţiază diferenţele între texte. Totuşi, gwern nu a reuşit să compare textele. “Linkul draftului pre-release este stricat”, s-a lamentat el mai târziu. Eforturile de a găsi documentul în altă parte au fost sortite eşecului.
Se pare că data următoare când Satoshi l-a contactat pe Dai a fost pe 10 ianuarie 2009. El scria că “Am vrut să îţi aduc la cunoştinţă că tocmai am lansat implementarea completă a documentului pe care ţi l-am trimis acum câteva luni, Bitcoin v0.1. Detaliile, download-ul şi capturile de ecran sunt disponibile pe www.bitcoin.org. Cred că atinge aproape toate scopurile setate de tine spre a fi rezolvate în documentul despre b-money. Sistemul este în întregime descentralizat, fără niciun server sau terţ de încredere. Infrastructura reţelei poate suporta o cantitate mare de tranzacţii escrow şi contracte, dar acum mă voi concentra pe fundamentele banilor şi pe tranzacţii”.

White paper-ul lui Satoshi

Satoshi defineşte “o monedă electronică precum un lanţ de semnături digitale”. Monedele circulă într-un registru digital distribuit numit Blockchain, unde ele sunt înregistrate în mod transparent şi cronologic. Ghidul intuitiv “Bitcoin Whitepaper: A Beginner’s Guide” de pe site-ul Bitcoin.com explică paşii parcurşi de o monedă aflată în circulaţie:
1.   Tranzacţiile noi sunt proiectate către toate nodurile / computerele din reţea.
2.   Fiecare nod colectează tranzacţiile noi într-un bloc.
3.   Fiecare nod lucrează la căutarea unei dovezi de lucru (proof of work) pentru blocul propriu.
4.   Când un nod găseşte dovada de lucru, o proiectează către toate nodurile.
5.   Nodurile acceptă blocul doar dacă toate tranzacţiile din interiorul acestuia sunt valide şi nu sunt deja cheltuite.
6.   Nodurile îşi exprimă acceptarea blocului prin lucrul la următorul bloc al lanţului, folosind hash-ul blocului acceptat pe post de hash anterior.
Aşa cum a fost menţionat şi în fragmentele anterioare, nodurile consideră mereu că lanţul mai lung este cel corect şi vor lucra la extinderea acestuia.
Explicaţiile tehnice ale white paper-ului abundă şi sunt disponibile în mod gratuit. În consecinţă, analiza următoare se concentrează pe cele mai importante aspecte non-tehnice ale Bitcoin; Bitcoin rezolvă problema încrederii în intermediari, ceea ce este motivul pentru care a luat fiinţă white paper-ul. Documentul începe cu “Comerţul pe Internet a ajuns să se bazeze aproape exclusiv pe instituţiile financiare pe post de terţi de încredere în procesarea plăţilor electronice”. Dar problemele inerente se referă la sistemele financiare tradiţionale de încredere, inclusiv corupţia şi practicile din politică.
Totuşi, datorită naturii strict tehnice a unui white paper, Satoshi nu discută problemele politice, cea mai remarcabilă fiind alianţa dintre guvern şi bănci, care îi dezbracă pe oameni de libertate şi de siguranţă. În schimb, white paper-ul indică dificultăţile din practică. De exemplu, “instituţiile financiare nu pot evita medierea disputelor care apar din reversibilitatea sau fraudarea tranzacţiilor. Medierea creează consecinţe negative, cum ar fi costurile de tranzacţionare şi limitarea “dimensiunii minime a tranzacţiilor practice”. Comerţul online are nevoie de “un sistem de plată electronic bazat pe dovezi criptografice în detrimentul încrederii, care să permită oricăror două părți să tranzacționeze între ele în mod direct”.
Măreţia sistemului lui Satoshi are două faţete, el permite o tranzacţie online care seamănă cu înmânarea banilor de la o persoană la alta, dar oferă şi serviciile aşteptate de la un intermediar de încredere. Sunt păstrate beneficiile unui terţ de încredere, onest şi competent, dar în acelaşi timp sunt eliminate abuzurile. Beneficiile principale sunt: verificarea tranzacţiilor, uşurinţa şi siguranţa transferurilor, păstrarea anonimităţii, prevenirea dublei cheltuiri, medierea disputelor şi accesul la înregistrări. Structura Blockchain-ului oferă toate aceste servicii sau elimină nevoia de a le avea.
Verificarea: Un intermediar de încredere autentifică o tranzacţie. O bancă poate compara semnătura de pe un cec cu aceea din dosar, sau poate verifica dacă banii sunt falsificaţi. Aceste servicii sunt preţioase. Dar numărul ameţitor al autentificărilor efectuate de bănci în zilele noastre se transformă în deservicii pentru clienţi. De exemplu, verificarea exhaustivă a identităţii clienţilor le violează acestora intimitatea, pentru a îndestula foamea de date a guvernului.
Blockchain-ul oferă o verificare fără intruziune. Un Bitcoin este autentificat doar prin faptul că este acceptat de către Blockchain. O tranzacţie este verificată de către mineri prin intermediul unei “dovezi de lucru”. Şi, cum Blockchain-ul este un registru public deschis, oricine poate urmări istoricul unei monede, asigurându-se de acurateţea tranzacţiei. Transparenţa şi dovada criptografică înlocuiesc nevoia de încredere.
Uşurinţa transferurilor: Instituţiile financiare au fost o necesitate în practică pentru transferul la distanţă al sumelor mari. Pe măsură ce comerţul mondial galopează, creşte şi importanţa uşurinţei transferurilor. Totuşi, prin intermediul monopolului deţinut asupra transferurilor internaţionale, băncile au stabilit nişte condiţii foarte avantajoase pentru ele şi dezavantajoase pentru clienţi. Băncile impun costuri directe şi indirecte. Un cost direct este comisionul de transfer. Două costuri indirecte constau în conversia valutară şi, dacă este cazul, în timpul necesar pentru a se definitiva transferul banilor.
În schimb, Blockchain-ul nu este influențat de distanță în cazul transferurilor de bani sau de informații. Două PC-uri din aceeași casă sunt la fel de aproape sau la fel de departe ca și două computere de pe continente diferite. Minerii aplică comisioane pentru serviciile prestate, dar acestea sunt competitive ca preț și nu există costuri ascunse. Cele mai multe transferuri se efectuează aproape instantaneu – cel puțin în comparație cu băncile.
Siguranța transferurilor: Instituțiile financiare își pun propriile interese înaintea celor ale clienților, ceea ce pune sub semnul întrebării încrederea care li se acordă. Dar chiar și băncile onorabile pot fi atacate de hackeri, iar transferurile pot fi compromise. Pe lângă acestea, toate băncile împărtășesc guvernelor informațiile clienților, iar aceste date sunt folosite pentru taxări, confiscări, impuneri și arestări.
Blockchain-ul nu are niciun interes propriu, nu doar din cauză că este neînsuflețit, dar și pentru că nu este deținut de nicio persoană și de nicio companie; el funcționează ca un bun public. Blockchain-ul este aproape impenetrabil la atacurile hackerilor. Informațiile pe care le păstrează sunt imuabile și securizate prin criptografie – un ansamblu de coduri și protocoale care creează comunicarea privată. Nicio informație personală nu este dezvăluită guvernului. Chiar dacă registrul este transparent față de oricine, incluzând guvernul, sunt relativ ușoare ascunderea identității sau anonimizarea transferurilor, prin servicii de mixare sau de amestecare. Blockchain-ul este cea mai sigură metodă de a transfera fonduri online. Singura amenințare asupra securității ar apărea dacă guvernul ar încerca să controleze Internetul, ceea ce ar reprezenta o amenințare pentru toate metodele de transfer online.
Păstrarea anonimității: Anonimitatea oferită odată de băncile elvețiene este demult apusă chiar și în Elveția. În schimb, instituțiile financiare sunt puncte strategice de colectare a datelor clienților, acestea fiind oferite autorităților. Singura “tăinuire” reală constă în modul ascuns prin care băncile se informează despre un client fără ca acesta să știe și fără consimțământul lui.
Păstrarea anonimității într-un Blockchain deschis și transparent pare o contradicție de termeni. Articolul “Bitcoin Whitepaper: A Beginner’s Guide” explică de ce nu este așa. “În rețeaua peer-to-peer se poate obține anonimitatea, chiar dacă tranzacțiile sunt anunțate. Aceasta se realizează prin păstrarea anonimității cheilor publice. Rețeaua poate vedea sumele trimise și primite, dar tranzacțiile nu sunt corelate cu identități”.
Totuși, mulți oameni își postează cheile publice pentru anumite donații sau plăți. În aceste cazuri, o strategie des întâlnită este pseudo-anonimitatea. Transferurile peer-to-peer nu necesită verificarea identității, nici informațiile din spatele adreselor crypto ale expeditorilor și destinatarilor; astfel se pot utiliza pseudonime multiple. Adresele sunt generate în mod privat de către portofelul fiecărui participant, dar ele devin cunoscute publicului odată ce întră în Blockchain, ceea ce îi face pe utilizatori să fie vulnerabili la analizările rețelei. Din acest motiv unii utilizatori generează o adresă diferită la fiecare tranzacție.
O altă practică obișnuită în vederea anonimității constă în crearea de portofele multiple, pentru a izola o tranzacție sau un tip de tranzacții; astfel se împiedică asocierea cu alte portofele sau tranzacții. Un utilizator poate să și mascheze IP-ul dispozitivului său, cu ajutorul unui instrument de anonimizare, cum ar fi TOR.
În plus, acum sunt populare serviciile de mixare, dar ele pot fi și riscante, dacă se ajunge iarăși la problema încrederii în intermediari. Trebuie avută încredere în cei care prestează un astfel de serviciu, că aceștia nu vor pierde sau fura monedele și că nu vor păstra înregistrări ale amestecărilor efectuate. Chiar și serviciile care afirmă că oferă anonimitate absolută, cum ar fi ZeroLink, pun probleme legate de încrederea în terți.
În orice caz, cu ajutorul tuturor acestor strategii, Bitcoin oferă mult mai multă anonimitate decât orice alt sistem actual de plată online.
Prevenirea dublei cheltuiri: Dubla cheltuire are loc atunci când aceeași cantitate de bani este utilizată în mai mult de o tranzacție. Cu alte cuvinte, când proprietarul cheltuie o monedă de două ori, chiar dacă în mod legitim aceasta poate fi cheltuită o singură dată.
Satoshi descrie modul prin care sistemele de plată tradiționale previn dubla cheltuire. “O metodă obișnuită este aceea de a introduce o autoritate centrală de încredere sau o monetărie, care să verifice fiecare tranzacție pentru dubla cheltuire. După fiecare tranzacție, moneda trebuie returnată către monetărie pentru a se emite o monedă nouă și doar monedele emise de monetărie prezintă siguranța că nu vor fi cheltuite de două ori. Problema acestei variante constă în faptul că soarta întregului sistem depinde de compania care operează monetăria, întrucât similar unei bănci, toate tranzacțiile trec pe la respectiva companie”.
Bitcoin a fost susceptibil de dublă cheltuire, mai ales în cazurile în care două tranzacții cu aceeași cantitate de monede ar fi fost efectuate în succesiune rapidă, înainte ca prima dintre ele să fie înregistrată. Soluția lui Satoshi a fost una elegantă, în simplitatea ei. Toate tranzacțiile trebuie să fie publice și toți participanții trebuie să adopte o linie temporală, pentru a se asigura că ordinea primirii tranzacțiilor este aceeași pentru toată lumea. Apoi, fiecare tranzacție este ștampilată cu un sigiliu temporal prin intermediul dovezii de lucru, și, în caz că apare o a doua tranzacție, este contorizată doar prima, iar a doua este respinsă. Pe scurt, un server peer-to-peer distribuit care pune sigilii temporale generează dovezi matematice pentru tehnologia tranzacțiilor.
Medierea disputelor: Banii fizici prezintă avantajul că schimbul este ireversibil, cu excepția acordului comun sau a procesului în instanță. Dar sistemele tradiționale de plată online oferă posibilitatea rambursării fondurilor. Din nou, nevoia de mediere crește comisioanele per ansamblu și limitează dimensiunea minimă a tranzacțiilor practicate.
Tranzacțiile Blockchain sunt însă ireversibile; medierea nu doar că nu este necesară, dar este imposibilă. Fondurile pot fi returnate doar dacă destinatarul este de acord să răspundă solicitării expeditorului, rețeaua Bitcoin neavând nicio implicare. Astfel, comisioanele sunt reduse, sunt permise microtranzacțiile, iar expeditorii sunt protejați de fraude. Dacă este necesar, mecanismele de escrow îi pot proteja pe cumpărători.
Înregistrarea tranzacțiilor: Instituțiile financiare păstrează înregistrările, dar conținutul sau suma unei tranzacții nu poate fi oferită clientului. De exemplu, o bancă ar putea interacționa cu autoritățile, cum ar fi colectorii de taxe, fără a afla acest lucru și clientul vizat. Înregistrările pot fi folosite pentru a face rău clientului.
Blockchain-ul este un registru imuabil și transparent, care deține toate tranzacțiile care au avut loc de la blocul geneză și până astăzi. Registrul distribuit nu este deschis doar celor care tranzacționează, ci oricărui om care ar avea timp să caute în el. Niciun fel de tăinuire nu ar putea afecta utilizatorul, deoarece nimic nu este tăinuit.
Bitcoin oferă același serviciu ca și un intermediar competent și onest, dar prezintă și alte avantaje. Permite o anonimitate mai mare, iar utilizatorul are controlul; permite microplățile și tranzacțiile rapide. Totuși, în mod progresiv, utilizatorii apelează la case de schimb care iau locul băncilor tradiționale, inclusiv în ceea ce privește dezvăluirea datelor clienților către guvern. Este ironic. Succesul înregistrat de Bitcoin în înlocuirea intermediarilor de încredere pare că se îndreaptă spre îmbrățișarea problemei pe care ar trebui să o rezolve.

 

– va urma –

EXCLUSIV: Gazeta Bitcoin, singura entitate media din România care publică integral “The Satoshi Revolution”, ultima carte scrisă de Wendy McElroy! Prima şi singura  publicaţie din România care are acordul autoarei de a publica integral cartea “The Satoshi Revolution” tradusă în limba română!

Gazeta Bitcoin vă prezintă traducerea cărții scrise de Wendy McElroy exact în forma în care autoarea a publicat materialele pe site-ul News.Bitcoin.com.

Wendy McElroy este o scriitoare din Canada cu convingeri anarhiste și feministe. Fost membru fondator al publicației Voluntaryist, ea este autoarea a numeroase cărți și documentare. A lucrat la FOX News și a scris sute de articole. A fost unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Julian Assange și ai organizației WikiLeaks. În prezent lucrează ca jurnalist la Bitcoin.com.

SURSA: https://ibitcoin.ro/satoshi-revolution-white-paper-ul-lui-satoshi-rupe-lantul-economic-cap-2-5/           
PUBLICAT:
AUTOR: Wendy McElroy